Atestari documente

Atestari, data certa, apostilari, supralegalizari documenteCABINETUL OFERĂ CLIENȚILOR SĂI SERVICII
DE ATESTĂRI DE DOCUMENTE ȘI ASIGURĂ ASISTENȚĂ ȘI REPREZENTARE ÎN VEDEREA
DĂRII DE DATĂ CERTĂ, APOSTILĂRII ȘI SUPRALEGALIZĂRII ACTELOR. CABINETUL VĂ ASIGURĂ ȘI ASISTENȚĂ
PENTRU TRADUCEREA DOCUMENTELOR CARE TREBUIE APOSTILATE, ÎNTRUCÂT COLABOREAZĂ
CU TRADUCĂTORI AUTORIZAȚI DE LIMBI DE CIRCULAȚIE INTERNAȚIONALĂ.

Atestarea documentelor de către avocat sub
aspectul conținutului actului, datei semnării și identității părților este posibilă în
temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de
avocat și Statutului profesiei de avocat, adoptat
prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Nr. 898, din 19 decembrie 2011. Atestarea
actelor juridice semnate în fața avocatului se face
de avocat printr-o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau unui alt mijloc
verificabil de atestare. Actul atestat de avocat poate fi prezentat de
avocat notarului public spre autentificare.

Data certă este data care marchează momentul din care
existența unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de
terți și care este considerată a fi pentru aceștia adevărata dată a
înscrisului. Sunt supuse acestei proceduri
notariale actele sub semnătura privată pentru a deveni opozabile
terților. Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă de către notarul
public se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte. În încheiere se va
arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru darea de dată
certă prin următoarele mențiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la
cererea părții, și ora încheierii actului; b) starea în care se află înscrisul.

Cabinetul asigură asistență în fața notarului public pentru darea de
dată certă actelor dumneavoastră.

Apostilarea este o procedura necesară atunci când un cetățean român se
deplasează pe teritoriul altui stat și este nevoit să facă dovada
originalității, autenticității și legalității actelor sale, fiind valabila
tuturor statelor membre ale convenției de la Haga. Procedura apostilării a fost
stabilita la Haga în 1961, România a adoptat-o în anul 2001 și, în prezent,
atât România, cât și alte 141 de țări de pe mapamond o folosesc. În
România sunt trei instituții care au dreptul de aplicare a apostilei de la
Haga: Instituția Prefectului, Tribunalul teritorial și Camerele
Notarilor Publici din România. Fiecare dintre aceste
instituții aplică apostila numai pe actele pe care are dreptul. Regula generală
este ca Tribunalul aplica apostila pe actele judecătorești, în timp ce prefectura
aplică apostila pe toate actele emise de celelalte instituții ale statului,
iar Camerele Notarilor Publici din România pot aplica apostila
pe actele notariale și pot efectua procedura de supralegalizare a
semnăturii și a sigiliului notarului public. Apostila este, în fapt, o
ștampilă de formă pătrată (cu latura de 9 cm), identică în toate statele membre
ale Convenției de la Haga și care se aplică direct pe actul de legalizat, fie
pe o prelungire a acestuia. Indiferent de țara în care se aplică, toate aceste
ștampile au următoarea denumire: „Apostille - Convention de la Haye du 5
Octobre 1961”. 

Supralegalizarea documentelor este o procedură prin care
statul oferă un plus de veridicitate actelor emise pe teritoriul său, o
legalizare în plus, o certificare suplimentară a originalității, autenticității
și legalității întocmirii unui anumit document. Supralegalizarea
se face de către Curtea de Apel și se aplică pe un document legalizat de către
un notar public. Curțile de Apel supralegalizează următoarele tipuri de
documente: traducerile legalizate ale actelor apostilate de către Ministerul
Afacerilor Externe,
sentințe de divorț, hotărâri judecătorești, declarații notariale,
precum și traducerile legalizate ale acestor acte, duplicate / fotocopii ale
actelor românești, legalizate în prealabil de un notar public. Ministerul
Justiției din România supralegalizează doar documentele care vor fi folosite în
țări ne-membre ale Convenției de la Haga.

Pentru recunoașterea internațională, documentele
de stare civilă, respectiv certificatele de naștere și căsătorie, după ce li se
aplică apostila de către Instituția Prefectului, se traduc în limba țării de
destinație de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se
legalizează de către un notar public, iar în final traducerea legalizată se
supralegalizează cu apostilă de către Curtea de Apel competentă.